Azi s-a întâlnit cu noi, viitori jurnalişti şi ne-a vorbit deschis despre ce înseamnă să faci reportaje sociale şi câtă putere pot avea acestea la nivelul autorităţilor. Am aflat că România, te iubesc a dus la modificarea legilor şi chiar adoptarea unora noi, la înfiinţarea primului institut de donare şi de transplant de celule stem din România (realizare pe care Paula o consideră cea mai valoroasă din întreaga ei activitate jurnalistică de până acum) şi nu-n ultimul rând, emisiunea unde ea lucrează a adus, graţie reportajului "Tu ştii ce mai face copilul tău?" premiul Emmy în România.
Paula ne-a împărtăşit din tehnicile unui reportaj de succes, iar unul dintre secrete este calitatea acestora de a reda momente de viaţă autentice, în care privitorul să se regăsească. Reportajele reuşite sunt cele pe care le trăim cu toţii, care se întâmplă sub ochii noştri, dar pe care nu le conştientizăm, poate, la adevărata lor gravitate. Copii lăsaţi în grija rudelor de către părinţii lor, care au plecat la muncă în străinătate, malpraxisul, mizeria din spitale, adevărul dezolant despre azilele de bătrâni din România - sunt doar câteva din temele reportajelor de la "România, te iubesc". Am vizionat o parte din ele astăzi la conferinţă şi cu greu am reuşit să-mi opresc lacrimile. Iar dacă-ar fi să-l citez pe Bufnilă, proful meu de radio, un reportaj pe caz social nu este suficient de bun decât dacă te înduioşează până la lacrimi...!
Apoi, Paula ne-a vorbit despre perseverenţă, răbdare, devotament şi încredere în puterea meseriei de jurnalist (dar şi multă responsabilitate), drept calităţi fundamentale pentru viitorul nostru. Răbdare, fiindcă nu putem fi mari până nu suntem mici, iar în această meserie nu trebuie arse etapele, ci trăite toate, progresând treptat. După cum i s-a spus şi ei de către primul şef, reporter devii abia după 10 ani de jurnalism. Eu aş mai adăuga pe lista calităţilor abilitatea de a comunica cu orice tip de om, tact şi respect. Dar probabil că acestea au devenit un reflex pentru ea şi de aceea nu le-a mai menţionat, fiind considerate fundamentale în structura noastră ca oameni de comunicare. Iar să ştii să asculţi şi să spui o poveste, ei bine, sunt iarăşi calităţi jurnalistice importante, încununate de-o picătură de talent.
Paula Herlo emană energie pozitivă şi optimism, dar inspiră şi forţă, în ciuda alurii delicate. Ne-a făcut pe toţi cei prezenţi să credem în puterea meseriei de jurnalist de a schimba ceva în ţara asta. De altfel, aceasta este misiunea cea mai valoroasă a unui jurnalist (în special a celui care se ocupă de domeniul social) - de a salva vieţi. Iar în România sunt multe vieţi de salvat, slavă Domnului; e ca o sursă nesecată de subiecte, după cum a zis şi Paula. Tot ce ne rămâne este să credem cu adevărat în meseria noastră, să ne-o luăm foarte în serios şi s-o facem cu mult, MULT drag!
0 commentaires:
Trimiteţi un comentariu